ARDEIUL

ARDEIUL

Importanța culturii.

Dintre speciile legumicole cultivate în țara noastră, ardeiul ocupă un loc important, având numeroase întrebuințări. Fructele dc ardei se pot consuma în stare proaspătă, ca atare, ceea ce prezintă mare importanță deoarece vitaminele sunt utilizate integral de către organismul uman. Fructele de ardei se folosesc la prepararea unei game foarte largi de mâncăruri, se pretează pentru a fi prelucrate în industria conservelor sau pentru prepararea boielei de ardei. Unele specii şi varietăți de ardei au o deosebită valoare decorativă şi pot fi cultivate în ghiveci, în casă.

Compoziția chimică a fructelor de ardei este foarte complexă. Conținutul în vitamina C depinde de gradul de maturitate, de culoarea şi mărimea fructelor (Somos A., 1984). Condițiile de cultură influențează conținutul în vitamina C, acesta fiind mai mare la culturile din câmp, comparativ cu cele din sere. Şi distanțele de plantare influențează conținutul în vitamina C. De exemplu, soiul Kalinkoi Zold, cultivat la 20 x 25 cm, a acumulat 175 mg vitamina C/100 g, iar la 40 x 40 cm, 290 mg vitamina C/100 g substanță proaspătă (Somos A., 1984). în condiții de irigare, conținutul în vitamina C scade față de situația în care nu se irigă (265 mg la neirigat, față de 151 la irigat, soiul Cecei – Somos, 1984).

Compoziţia chimică a fructelor de ardei

Nr. crt. Componentul Unitatea de măsură La 100 g materie proaspătă
1 Apă g 93,5
2 Cenușă g 1,1
3 Proteine 8 1,2
4 Grăsimi g 0,3
5 Fibră proaspătă g 0,9
6 Carbohidrați g 3,0
7 Caroten mg 0,1
8 Vitamina B1 µg 50,0
9 Vitamina B2 mg 30,0
10 Vitamina B3 mg 0,24
11 Acidul pantotenic mg 0,19
12 Acid nicotinic mg 0,20
13 Vitamina C mg 170
14 Vitamina E mg 1,0
15 Vitamina P mg 250-350
16 Vitamina H µg 1
17 Calciu mg 12,3
18 Fier mg 0,3
19 Fosfor mg 55,0
20 Potasiu mg 165,0
21 Sodiu mg 3,2
22 Magneziu mg 16,0

 

Conţinutul în vitamina C şi substanţă uscată la ardeiul cultivat în sere şi câmp

Locul de cultură Soiul Cecei Soiul Magyar hcgyes
Vit.Cmg/100g Subst. uscată % Vit.Cmg/100 g Subst. uscată %
Sere 71,2 7,5 87,2 9,6
In câmp 132,5 7,4 235,8 14,6

Ardeiul iute, datorită conținutului în capsicină, are întrebuințări şi în industria farmaceutică. Astfel, tinctura caspici este folosită la prepararea vatei termogene şi a unor alifii utile în tratarea bolilor reumatice (Bereşiu, 1977). Din fructele de ardei se pot extrage coloranți alimentari, foarte solicitați de industrie (Pochard, 1987). Datorită numeroaselor varietăți, ardeiul prezintă importanță deosebită pentru îmbunătățirea consumului de legume şi asigurarea unei nutriții corespunzătoare. Valoarea economică ridicată a ardeiului rezultă şi din faptul că asigură venituri mari pentru cultivatori prin valorificarea pe piața internă şi externă.

Origine şi răspândire. Locul de origine ai ardeiului este America – Mexic şi Guatemala (Hazenbush, 1958). De aici s-a răspândit spre nord, în S.U.A. şi spre sud, în Columbia, Venezuela, Ecuador, Brazilia, Peru, Bolivia, Paraguay, Chile, Argentina şi Uruguay. In urmă cu mai mult de 3000 – 4000 dc ani, ardeiul figura printre speciile cultivate în Peru (Sztics, 1975, citat de Somos, 1984). Pe vasele de lut, descoperite din timpuri străvechi, era încrustat ardeiul. Primele informații despre ardei, în Europa, aparțin lui Anghiera (1483), apoi lui Chanca (1494). Ardeiul a fost introdus în Spania, Portugalia, apoi în 1542 în Germania, 1548 în Anglia şi 1560 în Ungaria (Balint, 1962). Ulterior, ardeiul s-a răspândit în alte țări, fiind cunoscut în toată lumea. Ardeiul roşu este semnalat de Dodonaeus în 1644. În țara noastră, ardeiul s-a cultivat doar din secolul al XEX-lea, mai întâi în sudul țării şi apoi în alte zone.

Conform datelor furnizate de Anuarul F.A.O., în anul 1998 ardeiul se cultiva în lume pe 1.220.000 ha, se obținea o producție totală de 14.500.000 t, iar producție medie a fost de 13,6 t/ha. În Africa, țări mari cultivatoare de ardei sunt Nigeria şi Ghana, în America de Nord ardeiul se cultivă mult în Mexic şi S.U.A., în America de Sud în Argentina. In Asia, ardeiul se cultivă pe suprafețe foarte mari în China, Indonezia, Coreea, Turcia. În Europa se cultivă pe suprafețe mari în Spania, Iugoslavia, Bulgaria, România, Ungaria şi Italia.

În țara noastră se obțin circa 200.000t de ardei anual. Zone foarte favorabile se găsesc în Câmpia Română şi Câmpia de Vest, iar zone favorabile sunt în Câmpia şi Podișul Transilvaniei şi partea de est a Moldovei. Zonele cu temperaturi scăzute, sunt puţin favorabile pentru cultura ardeiului.

Particularități botanice şi biologice

În condițiile din țara noastră ardeiul este o plantă anuală. In regiunile de origine se poate comportă ca plantă perenă.

Rădăcina principală este pivotantă. Cu ocazia repicării rădăcina se poate rupe, dar se dezvoltă numeroase rădăcini laterale. După Popescu V., 1977, Somos A., 1984, un rol important îl au rădăcinile adventive care se dezvoltă în număr foarte mare din hipocotil. Sistemul radicular este. În plan orizontal rădăcinile au o lungime de 30 – 50 cm, iar în adâncime ajung la 30 – 60 cm. Datorită sistemului radicular superficial, ardeiul necesită a fi irigat pentru reușita culturilor. Rădăcinile reprezintă 9-10 % din greutatea totală a plantei.

Tulpina este ramificată simpodial, dar există o mare diversitate de ramificare şi formare a lăstarilor. La culturile din câmp neprotejat tulpina atinge înălțimi de 40-70 cm, în funcție de varietate. în sere, mai ales în ciclul prelungit, plantele ating înălțimi de peste 2m, necesitând susținerea.

Dacă plantele sunt tăiate la 1-4 cm deasupra coletului şi așezate în condiții favorabile de mediu, se formează noi lăstari din mugurii laterali care înfloresc. Ramificațiile tulpinii sunt foarte fragile, de aceea lucrările de îngrijire şi de recoltare trebuie făcute cu multă atenție.

Frunzele sunt simple, pețiolate, cu limbul cordiform sau lanceolat, colorat în verde de diferite nuanțe. Numărul de frunze pe plantă prezintă variații importante. Forma şi mărimea fructelor se corelează pozitiv cu forma şi mărimea frunzelor.

Florile sunt hermafrodite, alcătuite pe tipul 5, solitare sau dispuse câte două la locul de ramificare a tulpinii. Se pot întâlni flori cu 6 sau 7 petale. Numărul staminelor este cuprins între 5 şi 8. Ardeiul se caracterizează prin heterostilie clar pronunțată. Polenizarea la ardei este în general autogamă, totuși se semnalează şi cazuri de polenizare străină, care pot ajunge până la 75 % la soiurile cu fructe mici. Pe o plantă se formează mai mult de 100 de flori. Legarea florilor depinde de numărul de fructe formate pe plantă. Avortarea florilor este frecventă la ardei, fiind dependentă de nivelul temperaturii, intensitatea luminii, dereglările ce apar în sinteza, distribuirea şi acumularea substanțelor organice în plantă, dereglările la nivelul sintezei şi distribuirii energiei.

Fructul de ardei este o bacă de forme şi dimensiuni foarte diferite, în funcție de varietate şi soi. Poziția fructelor pe tufa poate fi erectă sau pendulă. Fructele se formează mai întâi pe tulpina principală şi apoi pe ramurile laterale. La maturitatea tehnică culoarea poate fi verde sau galbenă, cu diferite nuanțe, în funcție de soi. Pericarpul fructelor de ardei are grosimi cuprinse între 1 şi 8 mm. La maturitatea fiziologică fructele devin roşii sau portocalii. Gustul poate fi dulce sau picant. Productivitatea plantelor depinde dc numărul şi greutatea fructelor formate, existând diferențe notabile între varietăți. Fructele reprezintă 22 – 32 % din greutatea totală a plantelor, dar pot reprezenta mai mult în funcție de perioada determinării.

Schimbări în ce priveşte procentul greutăţii fructelor din totalul greutăţii plantelor
în funcţie de perioadă, varietatea Cecei edes

Data măsurătorii Rădăcini Tulpină Frunze Fructe Total
8 iulie 30,86 12,76 28,59 27,79 100
29 iulie 21,56 10,40 23,01 45,03 100
18-Aug 27,86 6,58 21,51 44,05 100
18 septembrie 22,71 10,57 22,34 44,38 100
8 octombrie 21,94 11,76 18,54 47,25 100

Seminţele sunt așezate pe un receptacul cărnos, au formă rotundă turtită şi culoarea galbenă. într-un fruct se pot întâlni 1-2 g de semințe. Semințele au diametrul de 3 – 6 mm şi grosimea de 0,5-1 mm. Greutatea a 1000 de semințe este de 5-7 g. Semințele de Capsicum pubescens au culoarea neagră. Facultatea germinativă este de 80-85 % şi se păstrează 3-4 ani.

Exigenţe ecologice.

Ardeiul este o plantă pretențioasă față de factorii de vegetație.

Temperatura minimă de germinare a semințelor este de 14 – 15° C, iar cea optimă de 25 – 28° C. La temperatura minimă, germinarea are loc după 18-20 de zile şi chiar mai mult, iar la cea optimă în 9-11 zile. Plantele cresc şi fructifică corespunzător la temperaturi de 22-25°C. Suma totală a temperaturilor active (peste 17°C) este de 3000°C. La temperaturi mai mici de 15°C creșterea încetează, iar la temperaturi de 0,03-0,5°C plantele pier. În condiții de temperatură moderată (15°C noaptea, 20°C ziua) plantele valorifică mai bine o intensitate mai slabă a luminii şi formează un număr mai mare de boboci.

Mulți cercetători au opinia că prin expunerea plantelor în faza cotiledonală la temperatură mai scăzută se favorizează creșterea vegetativă şi înflorirea. De Donato (1966) a ținut plantele tinere în faza cotiledonală timp de 14 zile, noaptea (15 ore) la 6°C. Plantele au crescut mai viguros şi au format mai multe flori comparativ cu plantele ținute noaptea la 14°C. Înainte de deschiderea florilor temperatura optimă este cuprinsă între 21 şi 27°C, iar după aceea de 10 – 16°C (Ghaleb, 1967). În cazul culturii în sere, producția cea mai ridicată s-a obţinut la temperatura din aer de 25°C ziua şi 20°C noaptea, iar temperatura din sol de 25°C (Somos A., 1984). Temperatura solului trebuie ținută la 25°C atât ziua, cât şi noaptea.

Influenţa temperaturii acrului şi solului asupra producţiei de ardei cultivat în sere

Temperatura în aer ° C Încălzirea Producţia, kg/m2
Ziua Noaptea solului 1965 1966
25 25 + 2,09 2,93
25 1,95 2,72
20 + 2,49 3,95
20 1,92 3,06
15 + 2,33 3,08
15 0,84 2,37
10 + 0,23
10 0,03
20 25 + 3,25
25 2,64
20 + 3,49
20 2,87
15 + 2,63
15 1,86

+ cu încălzirea solului; – fără încălzirea solului

Ardeiul are pretenții ridicate față de lumină, necesitând pentru fructificare minimum 8000 lucși, arată că insuficiența luminii atrage după sine o prelungire exagerată a perioadei de vegetație în dauna fructificării. Între cantitatea de lumină primită de plantele de ardei de la semănat până la formarea bobocilor şi înălțimea, grosimea, suprafața foliară, greutatea plantelor, conținutul în substanță uscată, există o corelație pozitivă, cu coeficienți de corelație foarte semnificativi.

La intensități ale luminii de 2000-3000 lucși, plantele au o creștere şi dezvoltare necorespunzătoare. La intensitatea luminii peste 5000 lucși, temperatura de zi de 22 – 25° C, iar cea de noapte de 18-20° C, plantele cresc şi fructifică corespunzător (Popescu V., 1977).

Ardeiul este o plantă de zi scurtă (Bălaşa, 1973), dar suportă şi o fotoperioadă mai mare de 12 ore şi chiar iluminarea continuă (Popova, D., 1971, Popescu V., 1977). Cerințele ardeiului față de fotoperioadă sunt diferite în funcție de soi, de intensitatea luminii şi nivelul temperaturii, așa cum arată numeroase cercetări, citate de Somos A, 1984.

Prin reducerea intensității luminoase cu 30 %, 50 % şi 70 % folosind plase de plastic, s-a ajuns la concluzia că umbrirea reduce numărul de flori şi conținutul în substanță uscată, comparativ cu lumina normală (Quagliotli, 1974). Dezvoltarea fructelor a fost mai favorabilă când intensitatea luminii s-a redus cu 30 %.

Creșterea şi dezvoltarea plantelor de ardei s-au îmbunătățit la temperatura de 20 – 25°C şi suplimentarea luminii timp de 8 ore, la 11 noiembrie şi 8 decembrie (Somos A., 1984).

Lungimea fazelor de răsărire, apariția bobocilor, înflorirea şi recoltarea depinde de intensitatea luminii şi temperatură. Intensitatea luminii are un efect deosebit şi asupra creșterii şi dezvoltării sistemului radicular (Popescu V. 1977). Calitatea luminii influențează dezvoltarea plantelor de ardei. Cultivat în sere acoperite cu plastic de culoare roşie, verde, galbenă, albastră şi verde colorată, ardeiul a suferit modificări importante (Pal, 1974) în ce privește înălțimea (mai mare la albastru), mărimea frunzelor (mai mare la albastru), greutatea plantelor (mai mare la galben) şi greutatea proaspătă a fructelor (mai mare la galben). Cerințele ardeiului față de apă sunt ridicate. Insuficiența apei duce la avortarea unui număr mare de flori, fructele în aceste condiții cresc încet, sunt diforme şi lipsite de turgescență. Consumul de apă al plantelor diferă în funcție de faza de vegetație. Acesta se poate aprecia după valoarea coeficientului de transpirație, care este de 500 în primele faze, 550 în timpul înfloririi şi de 750 la fructificare (Voinea şi colab. 1977). Plafonul de umiditate din sol trebuie să fie de 65-71 % din capacitatea de câmp la începutul vegetației şi de 80-90 % în perioada fructificării (Dumitrescu M. şi colab. 1972). Consumul de apă de către plantele tinere (de la 8 la 60 g greutate) calculat la 1 dm2 suprafață foliară este foarte ridicat. Mai târziu consumul scade. Evapotranspiraţia este cea mai mare în luna august, fiind cuprinsă între 120 şi 600 g apă pe zi plantă.

Evapotranspiraţia plantelor de ardei crescute în vase de vegetație cu nisip (g pe plantă şi vas)

Soiul 24 iunie 24 iulie 24-Aug 21 septembrie
în 24 ore între ora 12 şi 14 în 24 ore între ora 12 şi 14 In 24 între ora 12 şi 14 în 24 între ora 12 şi 14
ore ore
Szegedi fuszer 120 20 90 10 120 20 770 30
Cecei edes 210 60 100 20 250 30 70 20
Kalinkoi zold 220 20 80 10 250 40 90 20
Paradies omaloku zold 200 40 90 20 350 70 80 20
Evapotranspiraţia 60 45 75 55

Producția cea mai mare se obține atunci când în sol se menține o umiditate de 65 % din capacitatea de câmp pentru apă a solului. Baer şi Smeet (1978) au studiat dezvoltarea plantelor de ardei în relație cu umiditatea relativă, în fitotron, la temperatura de 20°C ziua şi 16°C noaptea. La o umiditate relativă dc 95 % plantele au fost cele mai înalte şi fructele mai mari. Temperatura apei de udare este foarte importantă, mai ales la cultura în sere, unde producția cea mai mare s-a obţinut atunci când apa de udare a avut temperatura de 25-27°C (Somos A, 1967). Asigurarea hranei este importantă pentru obținerea de producții ridicate de ardei. Pentru o tonă de fructe ardeiul consumă 5,3 kg N, 1,4 kg P2O5 şi 7,0  kg K2O. Consumul de substanțe nutritive depinde de natura solului, faza de vegetație, soiul cultivat şi sistemul de cultură practicat. Reacționează foarte bine la fertilizarea cu îngrășăminte organice, aplicate atât la îngrășarea de bază, cât şi în cursul perioadei de vegetație (Bălaşa M., 1973). Necesită o bună aprovizionare a solului cu potasiu (Somos A, 1967), deoarece acesta influențează pozitiv calitatea recoltei (Ivanic şi Fecenco, 1969).Conținutul plantelor în azot, fosfor şi potasiu este diferit. Azotul se găsește cel mai mult în frunze, mai puţin în tulpină.

Solurile cele mai potrivite pentru ardei sunt cele mai uşoare, nisipolutoase, aluviale, cu reacție neutră sau uşor acidă (pH = 6,8). Ardeiul are pretenții ridicate față de aer, în mod deosebit în sere, în perioada fructificării, când plantele cer aer proaspăt. Este sensibil la curenţii reci de aer. Mărirea concentrației de CO2 în sere de la 0,03 % la 0,1-0,15 %, corelată cu nivelul temperaturii şi al luminii, a condus la obținerea unor sporuri importante dc producţie (până la 35%, Vijverberg, 1976) şi la mărirea precocității (Zatykd, 1973).

Cultivare

În cultură se găsesc numeroase soiuri şi hibrizi, în funcţie dc varietate şi sistemul tehnologic practicat. După Heiser şi Smith (1953), Filov (1956), există patru specii de ardei cultivat: C. annuum; C. futescens; C. pendulam; C. pubescens. Primele două specii sunt mai răspândite. După Tergo (1965), varietățile de ardei aparțin la trei convarietăţi: convar. annuum, convar. longunr, convar. grossum. Există, de asemenea, numeroase specii sălbatice şi altele mai mult sau mai puţin cultivate, cu un rol important în lucrările de ameliorare. În Olanda se cultivă soiurile de ardei gras: Spartacus, Samenta, Evident, Plutona, Delgo, Locus. Nisen (1993) recomandă soiurile Cadice, Gedeon, Esterel etc. În procesul de ameliorare se pune accentul pe crearea de soiuri productive, cu însuşiri calitative superioare, rezistente la boli şi dăunători, rezistente la accidente climatice, specializate pe diferite sisteme de cultură. Firma olandeză Syngenta distribuie în România prin SC AGROSEL SRL hibrizii timpurii de ardei gras pentru sere şi solarii: Blondy F1, Danubia F1, Karpatia F1, ca şi hibridul de ardei iute Spitfire F1 pentru câmp şi solarii.

Tehnologia culturii ardeiului

în vederea asigurării unei bune eșalonări a producției, ardeiul se cultivă în câmp, în solarii şi în sere.

Tehnologia culturii ardeiului in câmp

Tehnologia de cultură este asemănătoare pentru ardeiul gras, gogoșar, lung, de boia şi iute.

Foarte bune premergătoare sunt: lucerna, trifoiul, mazăre, fasolea, dar sc poate cultiva şi după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. înaintea ardeiului primăvara, se pot face culturi anticipate de salată, spanac, ridichi dc lună, ceapă verde etc.

Terenul se pregătește la fel ca la tomate. Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300 kg/ha superfosfat şi 100 kg/ha sulfat de potasiu. Primăvara se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Erbicidarea se face cu Treflan 24 EC – 3-5 1/ha sau Dual 500 EC – 3-4 1/ha, care sc administrează în amestec cu 400L apă/ha, înainte de plantare cu 5-6 zile şi se încorporează în sol la 6-8 cm adâncime, în cazul Dualului, cu grapa cu colți reglabili. Terenul se modelează în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104 cm. Ardeiul se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Răsadurile se obțin în spatii încălzite (sere, răsadnițe). Se seamănă întâi ardeiul gras pentru cultura timpurie în perioada 20 – 25 II, urmează ardeiul gras pentru culturile obișnuite de vară, în perioada 25 II – 15 II şi apoi ardeiul lung şi gogoșar pentru culturile târzii în perioada 5 – 20 III. Pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar se folosesc 1,2-1,5 kg sămânță. Cu 2-3 zile înainte de semănat sămânța se tratează cu TMTD 3 g/1 kg sămânță, sau alte produse pe bază de Thiram sau Captan pentru a preveni căderea răsadurilor (Dumitrescu M. şi colab., 1998).

De obicei se seamănă mai rar, în rânduri distanțate la 8-10 cm, şi la 2-3 cm pe rând, rezultând 400 – 500 fire/m şi nu se mai repică. Pentru culturile timpurii de ardei gras se recomandă repicatul în cuburi nutritive de 7 x 7 x 7 cm sau pe strat nutritiv la 7 x 5 cm.

Imediat după semănat stratul se stropește cu Mycodifol 0,2 % sau Previcur SL 607-0,15 %. Pentru grăbirea răsăririi temperatura se menține la 22-25°C ziua şi 18 – 20°C noaptea. Până la plantare se fac aerisiri, tratamente fitosanitare la intervale de 5-6 zile cu soluţie de Zineb 0,2 % în alternanță cu Dithane M 45 – 0,2 %, Mycodifol 0,2 % şi Previcur SL – 0,15 % pentru a preveni căderea răsadurilor. La 10 – 15 zile de la repicare se fertilizează cu îngrășământ foliar tip F – 411 în concentrație de 0,05 %, 2 1 soluție la 10 m2. în faza de 4 – 5 frunze adevărate răsadurile se stropesc cu Cycocel 0,1 %, 1 litru/10 m2. Vârsta răsadurilor este de 60 – 65 de zile. La ardeiul gras, lung şi gogoșar cele mai bune rezultate s-au obţinut cu un răsad cu vârsta de 65 zile (Ambăruş Silvica, 1999). Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea răsadului se udă abundent.

Plantarea se începe când în sol se realizează temperaturi de 15°C. Data calendaristică se stabilește în funcție de condițiile climatice concrete ale anului respectiv. Se plantează mai întâi ardeiul gras timpuriu, în perioada 25 IV – 5 V, apoi ardeiul gras, gogoșar şi lung în perioada 5-20 V. în partea de sud a țării s-au obţinut rezultate bune prin plantarea ardeiului gogoșar în intervalul 25 – 28 aprilie (Caciuc C., 1999). în Moldova ardeiul se plantează în intervalul 10-15 mai (Ambăruş Silvica, 1999). Sunt mai multe scheme de plantare. Pe stratul înălțat se plantează două rânduri la 70 cm. între plante pe rând distanțele diferă cu varietatea: la ardeiul gras se lasă pe rând 15-20 cm, realizând o densitate de 65 – 88.000 pl/ha; la ardeiul gogoșar distanțele pe rând simt de 20-25 cm, densitatea fiind cuprinsă între 54.000 şi 65.000 pl/ha; la ardeiul lung distanța pe rând este de 15 cm, realizând o densitate de 88.000 pl/ha; la ardeiul iute distanța pe rând este de 10 cm.

Studiul densităților de plantare la ardeiul gras în zona Bacăului (între 53.500 şi 88.000 pl/ha) a arătat că producția cea mai mare s-a obţinut la densitatea de 60.600 pl/ha (50,2 t/ha). La gogoșar la densitatea de 53.500 pl/ha s-a obţinut o producție de 54,5 t/ha, iar la ardeiul lung la densitatea de 60.600 pl/ha s-au obţinut 53,4 t/ha (Ambăruş Silvica, 1999). Pentru a crea condiții de microclimat favorabil plantelor de ardei, se vor realiza odată cu plantarea, perdele de porumb, formate din două rânduri amplasate din 22 în 22 de metri. Plantarea se poate face mecanizat cu MPR-6, sau manual.

Lucrările de îngrijire urmăresc realizarea unei culturi încheiate şi crearea condițiilor pentru creșterea viguroasă a plantelor. La 4-5 zile de la plantare se face completarea golurilor, sc aplică 3-4 prașile mecanice între rânduri şi 2 prașile manuale pe rând. Cu ocazia prașilelor mecanice se poate face şi un uşor mușuroit.

Udarea se face după plantare pentru asigurarea prinderii. După aceea nu se mai udă circa 2 săptămâni pentru a favoriza o înrădăcinare mai profundă. Apoi, până la fructificare se udă la interval de 7-10 zile cu norme de 250-300 m3/ha. în timpul apariției masive a fructelor, când plantele de ardei au cea mai mare nevoie de apă, udările se fac mai des, la intervale de 5-6 zile cu norme dc 300-350 m3/ha, astfel ca umiditatea în sol să fie în mod constant de 80-85 % din capacitatea de câmp. Se evită pe cât posibil udarea în timpul înfloririi masive. în mod obișnuit se aplică 10-12 udări, norma de irigare ajungând la 3500-4200 m3/ha. În cursul perioadei de vegetație se pot aplica 2-3 fertilizări cu îngrășăminte chimice (Odet, 1983) sau 4-5 fertilizări, alternându-le pe cele făcute cu îngrășăminte minerale, cu cele cu îngrășăminte organice (Bălaşa, 1978). Prima îngrășare se aplică la 12-15 zile de la plantare, cu 80 – 100 kg/ha azotat de amoniu, 100 kg/ha superfosfat şi 50 kg/ha sare potasică. îngrășarea a doua şi a patra se fac cu gunoi de grajd, 4000-5000 kg, administrat odată cu apa de irigat. Îngrășarea a treia sc realizează cu 100-150 kg/ha superfosfat şi 70-80 kg/ha sare potasică (în perioada de înflorire maximă), iar a cincea cu 100 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat şi 70 kg/ha sare potasică (în perioada de creștere maximă a fructelor). Fertilizarea se poate face şi cu îngrășăminte foliare F-411, F-231, F-lll-5 1/ha, soluție 0,5 % aplicată în amestec cu produsele fitosanitare. Pe suprafețe mici se poate face copilitul şi cârnirea plantelor, în scopul obținerii unor fructe mai mari, mai timpurii pe de o parte, sau pentru a asigura ajungerea la maturitatea de consum a unui număr mai mare de fructe până la venirea brumelor de toamnă, pe de altă parte. Se acordă atenție combaterii bolilor şi dăunătorilor. Dintre boli, pagube însemnate produc: pătarea frunzelor şi bășicarea fructelor (Xanthomonas campestris pv. vesicatoria), pătarea pustulară (Pseudomonas syringe pv. lomatd), putrezirea receptaculului şi a semințelor (Alternaria capsicia- nnu’i), putregaiul cenușiu {Botrytis cinerea), făinarea (Leveillula taurica), verticilioza (Verticillium dahliae), iar dintre dăunători: păduchele verde al piersicului (Myzus persicae), omida capsulelor, (Helicoverpa armigara), păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae). Firma CROMPTON EUROPE BV (UNIROYAL CHEMICAL) – ROMÂNIA distribuie o serie de produse care asigură o protecție foarte bună în cultura ardeiului, cum sunt: Rubigan 12 EC – contra făinării (0,04 %), Admirai 10 EC – împotriva păduchilor verzi (0,05%). Pentru combaterea păianjenului roşu comun sc recomandă produsele Demitan 200 SC (0,05%) şi Omite 570 EW (0,1%).

Recoltarea la ardeiul gras se face la maturitatea tehnică, la ardeiul iute şi lung atât la maturitatea tehnică, cât şi la cea fiziologică, iar la ardeiul gogoșar şi de boia numai la maturitatea fiziologică. La ardeiul gras recoltarea poate începe în prima decadă a lunii iulie şi continuă până în prima decadă a lunii octombrie. La ardeiul lung şi gogoșar recoltarea începe în a doua decadă a lunii august şi se continuă până la căderea brumelor. Recoltarea se face manual, preferabil prin tăierea pedunculului, se condiționează, se ambalează şi se transportă cât mai repede la unitățile de desfacere.

Producțiile medii care se obțin sunt de 20 – 30 t/ha la ardeiul gras, gogoșar şi lung şi de 8 – 12 t/ha la ardeiul iute şi ardeiul de boia.

Cultura ardeiului prin semănat direct în câmp s-a încercat în Ungaria şi în țara noastră la I.C.L.F. Vidra. Sistemul acesta de cultură, deși permite eliminarea fazei de răsad (costisitoare), nu a căpătat extindere.

Cultura prin semănat direct prezintă o serie de avantaje: se face economie de forță de muncă cu producerea răsadului şi plantarea, rădăcinile pătrund mai adânc, plantele folosesc mai bine apa şi elementele nutritive, cheltuielile sunt mai mici, posibilitățile de mecanizare sunt mai mari, densitatea poate fi mult mai mare (Zatyko, 1979). Ca dezavantaje, menționăm obținerea unor recolte mai târzii şi mai reduse, ca şi limitarea arealului de cultură.

Alegerea soiului este esențială. Se preferă soiurile timpurii şi cu dezvoltare rapidă, care formează mai multe fructe în același timp. De exemplu soiul Feher ozon a dat rezultate bune în Ungaria.

Amplasarea culturii se face pe terenuri cu textură nisipo-lutoasă, care să nu formeze crustă. înainte de semănat este necesară tăvălugirea terenului. Erbicidarea se face cu Cobex 25 EC – 1,5-2 1/ha sau Devrinol 50 WP – 3-4 1/ha înainte de modelarea terenului şi încorporarea în solă la 4-5 cm. Imediat după semănat se aplică Galex 500 EC – 6 1/ha (Dumitrescu M. şi colab., 1998).

Semănatul se face când în sol temperatura se menține la 13-14°C, adică în jurul datei de 10 mai în sudul țării. Sunt necesare 2-3,5 kg sămânță la hectar (Somos A., 1984).

Calitatea semănatului este foarte importantă. înainte de semănat sămânța se dezinfectează ca la producerea răsadurilor. Se preferă semințele drajate, deoarece nu toate semințele germinează (uneori doar 60 %) şi că la un ha se așteaptă să răsară 400.000 – 500.000 plante. În S.U.A. se face pre germinarea semințelor de ardei în săculeţi de tifon, prin umectarea în apă aerisită timp de 84 ore la temperatura de 26°C. Când semințele au radicula de 1-2 mm se amestecă cu gel (Laponit sau Liqua-gel) în concentrație de 1-1,5 % şi se seamănă cu semănători speciale (fluid drilling). în felul acesta plantele răsar mai repede, mai uniform, cresc mai viguros şi se obțin producții mai ridicate şi mai timpurii (Schulteis R. J., Cautliffe I. D., 1988). Se seamănă două rânduri pe stratul înălțat la 70 cm, folosind SPC – 6 sau semănătoarea Nisen, la adâncimea de 1,5-2 cm. Este bine ca sămânța de ardei să se amestece cu sămânța de salată, 50 g/1 kg, ca plantă indicator, pentru a permite efectuarea de “prașile oarbe”. Se recomandă aplicarea de îngrășământ Stuber, respectiv superfosfat 100 – 150 kg/ha.

Lucrări de îngrijire

După semănat cultura se udă prin aspersiune cu jet fin cu 150 m3/ha, pentru a asigura răsărirea. Atunci când plantele au 2 – 3 frunze normale se face răritul manual, la 13-15 cm pe rând la ardeiul lung, 15-20 cm la ardeiul gras şi 20-25 cm la gogoșar.

Prășitul, fertilizarea fazială, combaterea bolilor şi dăunătorilor se fac la fel ca la cultura prin răsad. Irigarea se aplică de 9-12 ori, cu norme moderate de 200-250 m3/ha, la intervale de 7-10 zile, având grijă ca apa să nu băltească pe teren.

Recoltarea începe mult mai târziu şi se face pe o perioadă mai scurtă, iar producțiile sunt mai mici decât la culturile prin răsad. La densități mari recoltarea se face când 75 – 85 % din fructe au ajuns la maturitatea de consum. Cultura este rentabilă numai dacă se obţine o producție de 11 t/ha.

Cultura ardeiului în solarii

In solarii, în mod obișnuit se cultivă ardeiul gras, dar se pot obține rezultate economice bune şi din cultura ardeiului lung şi iute.

Pregătirea solului şi a solariilor se face ca la tomate.

Răsadurile se produc în spații încălzite. Semănatul are loc în perioada 1-5 II în răsadnițe şi 10-15 II în sere. Se folosesc 800 g semințe pentru producerea răsadurilor necesare plantării unui hectar. Repicarea este obligatorie în ghivece nutritive de 7 x 7 x 7 cm. La plantare răsadurile vor avea 60 de zile.

Plantarea răsadurilor se face atunci când temperatura solului se menține pe adâncimea de 10 cm, la nivelul de 14-15°C, calendaristic între 1 şi 10 aprilie.

Schema de plantare, aplicată în toate tipurile de solarii, este de 60 + 40/30 – 35 cm, asigurându-se densități de 60.000 – 65.000 pl/ha. Experiențele întreprinse Ia I.A.N.B. (Popescu V., 1988), în scrc-solar acoperite cu sticlă, cu soiul Export, au condus la concluzia că cele mai bune rezultate se obțin la densitatea de 66.660 pl/ha.

Lucrările de îngrijire în solarii sunt mai complexe decât în câmp.

După plantare, se udă local la fiecare plantă, cu 0,5-1 1 apă, pentru a nu răci solul. In timpul vegetației, numărul udărilor atinge 18-20. Se face completarea golurilor şi sc menține solul afânat prin 4-5 prașile. Se poate face muncirea cu paie sau cu folie de polietilenă. Fertilizarea se face în 6 reprize, cu câte 400 kg/ha complex III la primele patru şi au câte 100-120 kg/ha azotat de amoniu şi 80-100 kg/ha sulfat de potasiu, la ultimele două. Se pot face şi fertilizări foliare cu F – 231, în concentrație de 0,5 %. Se aplică până la 10 tratamente fitosanitare şi defolierea la bază prin îndepărtarea frunzelor îmbătrânite şi eventual bolnave. În primăverile cu nebulozitate mare se recomandă stimularea legării florilor cu produsul Salex, în concentrație de 1,5 %, prin stropiri la începutul înfloririi plantelor.

Imediat după plantare solarul se ține închis pentru acumulare de căldură. Aerisirea se face numai între orele 10 şi 16. Când temperatura depășește 27°C, se intervine prin aerisiri.

Recoltarea începe în prima decadă a lunii iunie şi se poate prelungi până în prima decadă a lunii octombrie. Sc obțin 35-40 t/ha, din care aproximativ jumătate până la 20 iulie, valorificându-se la prețuri ridicate.

La I.C.L.F. Vidra s-a pus la punct un sistem dc cultură a ardeiului gras pe substrat organic (fără sol) format dintr-un amestec de turbă roşie, turbă neagră, compost forestier şi nisip cu adaosuri de macro şi microelemente. S-a folosit hibridul Biana, cu fructe mari (150-200 g) dc culoare galbenă-limonie, irigarea s-a făcut prin picurare; densitatea a fost de 4 pl/m2. Producția medie a fost de 80 t/ha, din care 35 % până la sfârşitul lunii iunie (Lăcătuş V. şi colab. 1995).

Cultura ardeiului în sere

Obișnuit în sere se cultivă ardeiul gras şi ardeiul iute. Acest sistem de cultură asigură producțiile cele mai timpurii şi valorificarea la prețuri ridicate. Se cultivă mai mult în ciclul T, cu două variante: scurt (1-10 II – 10-15 VII) şi prelungit (în intervalul 1 II – 5 III, până la jumătatea lunii octombrie). Se poate cultiva şi în ciclul II în perioada 5 VII – 30 XI.

Răsadurile se produc în sere înmulţitor după tehnologia specifică. La plantare răsadurile trebuie să aibă bobocii florali bine formați, acest lucru realizându-se într-un timp variabil, în funcție de intensitatea luminii din perioada de producere, așa cum rezultă din studiile întreprinse de Popescu V.

Pentru ciclul I se seamănă între 15.X şi 15.XI răsadul având la plantare 100-110 zile, iar pentru ciclul n, în perioada 1-10 a V-a, la plantare răsadul având vârsta de 50-60 zile. Se folosesc 0,5 – 0,6 kg sămânță pentru un ha. Pentru repicat se folosesc ghivece cu volumul de un litru. Serele şi terenul se pregătesc ca la cultura tomatelor. Deoarece ardeiul necesită în sol o temperatură mai ridicată, când nu se dispune de încălzirea tehnică a solului, se recomandă amenajarea de straturi încălzite biologic. Se folosește gunoi de grajd sau compost forestier, amenajându-se trei biloane de-a lungul traveei, late la bază de 30-35 cm, la partea superioară de 20 – 25 cm şi înalte de 15-20 cm (fig. 13-2.15). Compostul forestier, în cantitate de 200 t/ha, are un aport termic biologic, permițând menținerea în substrat a unei temperaturi de 18°C. Pe travee se plantează 4 rânduri la distanța de 80 cm, iar pe rând la 52 cm, pentru a realiza o densitate de 24.000 pl/ha. Când se amenajează biloane, se plantează 3 rânduri pe travee, la distanța de 100 cm, iar pe rând 39 cm, realizând aceeași densitate. Experiențele întreprinse au scos în evidență şi alte scheme de plantare şi moduri de conducere a plantelor, conducând la concluzia că densitățile mai mici de 20.000 pl/ha nu dau rezultate mulțumitoare.

Lucrările de îngrijire au o complexitate mai mare. Completarea golurilor se poate face pe o perioadă mai lungă de timp, pentru a realiza culturi încheiate. Solul se menține afânat, prin aplicarea a 2-3 prășile între rânduri. La 40-50 zile de la plantare, după ultimul prășit, se poate face mulcirea cu paie sau cu folie din material plastic.

Dirijarea factorilor de vegetație este foarte importantă. Pentru folosirea la maximum a luminii naturale, în perioada noiembrie-martie, geamurile se mențin într-o stare perfectă de curățenie. După 15 aprilie se poate face cretizarea. Temperatura se menține constantă la nivel de 22-24° C, timp de 8- 10 zile de la plantare, în vederea unei bune înrădăcinări în funcție de luminozitate şi faza de vegetație. Noaptea temperatura aerului se reduce la 17-18° C, în zilele cu nor la 18-20° C, iar în zilele însorite la 20-24° C. Umiditatea se dirijează cu multă atenție. După udarea abundentă de la plantare pentru asigurarea prinderii, se reiau udările în momentul în care umiditatea solului coboară sub 70 din capacitatea de câmp. La început se aplică udări dese, cu norme mici (200-250 m3/ha), astfel încât umiditatea să se mențină, până la recoltate, la nivelul de 70-80% din capacitatea de câmp. In perioada recoltărilor, normele de udare trebuie să crească, iar nivelul umidității să atingă 80-90% din capacitatea de câmp. Se folosește apă cu temperatura de 24 – 26° C. Aerisirea serei se limitează în perioada noiembrie-februarie la deschiderea ferestrelor periodic, în timpul zilei, iar uneori chiar şi noaptea, astfel ca să se producă o împrospătare a atmosferei prin schimbul cu mediul exterior, dar numai când climatul permite. Se va evita risipa de căldură când plantele sunt mici. După 1 aprilie aerisirea se face zilnic. Fertilizarea cu CO2 aduce sporuri de recoltă (Haiter, 1991). Fertilizarea se face în conformitate cu buletinele de analiză agrochimică. Odată cu legarea primelor flori începe faza de consum puternic de elemente minerale, consum care practic durează pe toată perioada de recoltare. în vegetație sc pot folosi şi îngrășăminte foliare cu microelemente şi cu magneziu. Pe tot parcursul perioadei de vegetație se aplică măsuri preventive şi curative de combatere a bolilor şi dăunătorilor folosind metodele şi produsele indicate. Polenizarea suplimentară cu albine (Apis mellifera) şi cu bondari (Bombus terrestris) a condus la creșterea producției, la sporirea greutății medii a fructelor (Ravestin şi Eengelaan- Hokken, 1991). Polenizarea se poate face şi prin scurtarea plantelor. Deoarece plantele au o creștere vegetativă foarte puternică este necesară susținerea pe sfori, care se leagă de la baza acestora şi de sârmele de susținere de la nivelul doliei. Pentru un hectar sunt necesare 120-140 kg ață pescărească. Legarea se începe la 20-30 zile dc la plantare. Pentru a favoriza ramificarea plantelor şi creșterea vegetativă, se îndepărtează primul buton floral. Dirijarea plantelor prin tăieri este complexă. Au fost întreprinse cercetări privind conducerea plantelor de ardei gras în sere, cu 2-4 brațe. Pentru efectuarea corectă a lucrării, se analizează fiecare plantă în parte. Rezultate foarte bune s-au obţinut prin dirijarea rândurilor din margine cu două brațe, orientate linear, pe direcția acestora, iar plantele din rândul din mijloc conduse cu 4 brațe în “V”, două fiind dirijate spre stânga şi două spre dreapta. Procedând în acest mod, plantele sunt mai bine aerisite, spațiul heliofil este mai bine repartizat, circulația printre rânduri este mai uşoară. Pe brațele reținute se formează lăstari purtători de rod. După formarea a 1-2 fructe, lăstarii se ciupesc. Lăstarii fără rod, sterili, se îndepărtează. Numărul fructelor lăsate pe plantă se echilibrează în funcție de vigoarea plantelor şi de factorii de vegetație. La ciclul I, la început se lasă un număr mai mic de fructe pe plantă, apoi pe măsură ce intensitatea luminii crește, se vor lăsa mai multe fructe. La ciclul II, tăierile trebuie conduse pornind de la faptul că lumina are intensitate mai mare la plantare şi descrește către sfârşitul ciclului. Se lasă o încărcătură mai mare de fructe la început. Lăstarii sterili, fără rod, se îndepărtează. Se face defolierea de la bază şi se îndepărtează pe parcurs fructele diforme. Cu circa 40 de zile de desființarea culturii, plantele se cârnesc prin suprimarea vârfului vegetativ la plantele principale. În cazul ciclului I prelungit, în a doua jumătate a lunii iunie, se face receparea plantelor, prin tăierea tulpinilor la 10 – 15 cm deasupra ramificațiilor de la bază. Plantele vor emite lăstari noi din care se vor alege 3-4 bine dezvoltați, ce se palisează, devenind brațe de rod. în continuare, se aplică tăierile şi lucrările ca în prima parte a vegetației.

Recoltarea se eșalonează în funcție de ciclul de cultură. în ciclul I scurt recoltarea începe în aprilie şi se continuă până la 15 iulie, se obține o producție de 40 – 50 t/ha. în ciclul I, prelungit, recoltarea se eșalonează între l. V. şi 15-20 X, producția fiind de 60 – 70 t/ha, iar la ciclul II, între l.XI şi 30 XI, producția fiind la 25 – 30 t/ha. Prin înființarea ciclului I la data de 4.XI, se poate începe recoltarea încă din luna ianuarie, dar producția realizată nu reprezintă decât 4,33 – 5,6 % din cea totală.

Cultura ardeiului iute în seră dă bune rezultate, în perioada de iarnă permițând obținerea de venituri importante. Culturile pure se practică mai puţin, dar ardeiul iute sc pretează foarte bine pentru a se cultiva intercalat printre culturile de pepene galben, fasole, castraveți. Plantarea în seră trebuie făcută între 1 şi 15 decembrie, ceea ce permite începerea recoltării între 15 şi 25 ianuarie şi 10-20 iunie. Pentru ciclul II plantarea se face în luna august, iar recoltarea începe la sfârşitul lunii septembrie şi se continuă în ianuarie. în vederea eșalonării producției se recomandă plantarea în mai multe etape, din luna august şi până la sfârşitul lunii octombrie. Răsadul se produce în sere înmulțitor. Având în vedere densitatea mult mai mare, este necesară o cantitate de 1,5 – 1,7 kg sămânță pentru a obține răsadurile unui hectar de cultură. La plantare, răsadurile trebuie să aibă vârsta de 50-60 zile şi 3-6 flori deschise. Sera se pregătește în mod diferențiat, după cum ardeiul iute este o cultură pură, sau o plantă asociată. Plantarea se face manual, utilizând diferite scheme şi densități de plantare, în funcție de cerințele soiului şi durata ciclului de vegetație: 20 x 20 cm; 25 x 20 cm; 25 x 20 cm (20 pl/m2); 25 x 25 cm (16 pl/m2); 30 x 25 cm (12 pl/m2).

Lucrări de îngrijire

După plantare se udă imediat cu apă la temperatura de 20-24°C (10- 15 1/m2). Pentru completarea golurilor se folosesc răsaduri transplantate în ghivece mai mari, ținute pe marginea aleilor. Se fac 3-4 prașile şi muncirea cu mraniță, turbă etc. În mod obișnuit, nu se practică tăieri de fructificare. Copilitul se execută la soiul Iute de Arad, la culturile cu ciclul lung. Se elimină lăstarii sterili şi o parte din frunzele de la bază. La culturile plantate în decembrie-ianuarie este necesară polenizarea suplimentară, executată prin jet de aer cu atomizorul. Temperatura se reglează între 16 şi 30° C, în funcție de luminozitate. Aerisirea se face moderat în intervalul noiembrie-februarie, dar sc intensifică pe măsură ce timpul se încălzește. Fertilizările faziale se recomandă să se efectueze cu îngrășăminte lichide, folosind alternativ mustul gunoi de grajd şi îngrășăminte chimice complexe.

Bolile şi dăunătorii se combat ca la ardeiul gras.

Recoltările se execută manual, la maturitatea de consum. Producția este de 20-30 t/ha, în funcție de mărimea fructelor. Valorificarea în prima etapă a recoltării se face la bucată, iar mai târziu la greutate.

Cultura ardeiului în răsadnițe

Ardeiul gras şi iute se pot cultiva în răsadnițe cu încălzire biologică sau tehnică. Plantarea se poate face în luna martie, la 40 cm între rânduri şi 30 cm pe rând la ardeiul gras şi 15 cm la cel iute. Se folosesc răsaduri repicate în ghivece. Se aplică lucrări obișnuite de îngrijire, iar recoltarea se face eșalonat, pe măsura ajungerii fructelor la maturitatea dc consum. Se pot obține 4-5 kg/m2.

Tehnologia producerii semințelor de ardei

Este asemănătoare cu cea a culturilor producătoare de fructe pentru consum, respectându-se totuși anumite particularități.

Răsadurile se produc numai în exploatația care se ocupă cu producerea semințelor pentru a preveni impurificarea soiurilor. Se folosesc răsaduri repicate pe strat nutritiv la 5 x 5 cm sau în cuburi nutritive de 5 x 5 x 5 cm.

Se aplică lucrări de îngrijire specifice. Astfel, se elimină primul fruct deoarece este diform. Purificarea culturii se face de 2-3 ori pe măsură ce fructele formate au ajuns la maturitatea de consum. Se elimină toate plantele care formează fructe atipice soiului ca şi cele care sunt slab dezvoltate şi bolnave. Se limitează numărul fructelor pe plantă, reținând pentru sămânță numai fructele de calitatea extra, I şi a Ii-a, tipice soiului, sănătoase. La ardeiul gras, pentru soiurile cu fruct mare, se rețin 3-4 fructe pe plantă, iar la celelalte soiuri 4-5 fructe pe plantă. La soiurile de ardei gogoșar se lasă 3-5 fructe pe plantă, iar la ardeiul lung 5-7 fructe pe plantă. Au fost întreprinse experiențe cu limitarea numărului de fructe pe plantă, de la 3 la 6, comparativ cu martorul cu fructificare liberă. S-a constatat la ardeiul gras, gogoșar şi lung că la variantele cu 3 – 4 fructe pe plantă că numărul de semințe în fruct a fost de 1,4 – 1,6g față de 1-1,1g la martor. La ardeiul gras, cu cât numărul de fructe pe plantă e mai mic, cu atât mai multe fructe ajung la maturitatea fiziologică până la 10 septembrie (86 % la 3 fructe pe plantă, 45 % la martor). La gogoșar proporția fructelor maturate până la 15 septembrie a fost de 80 % la varianta cu 3 fructe pe plantă şi de numai 40 % la varianta martor. După limitarea numărului de fructe pe plantă se execută ciupitul vârfurilor de creștere a plantelor şi se îndepărtează florile întârziate pentru a permite o dezvoltare mai bună a fructelor rămase şi a grăbi maturitatea lor.

Recoltarea fructelor pentru sămânță se face atunci când acestea au ajuns la maturitatea fiziologică, manual, în 2-3 etape. Semințele se extrag, iar pulpa se folosește la prepararea conservelor. Producția de semințe condiționate este de 80-100 kg/ha. Se pot obține şi producții de semințe la 180-210 kg/ha la ardeiul gras, 210-240 kg/ha la ardeiul lung şi 160-190 kg/ha la ardeiul gogoșar, în condiții experimentale.

În vederea producerii semințelor hibride, soiul tată se seamănă în trei etape: prima cu 10 zile înainte de semănatul soiului mamă; a doua odată cu soiul mamă; a treia la 10 zile după a doua.

Soiurile parentale se plantează alăturat, 2 straturi (4 rânduri) cu soiul mamă, în alternanță cu un strat (2 rânduri) cu soiul tată. Plantarea se face manual. Mai întâi se plantează soiul tată şi numai după terminarea plantării acestuia se trece la plantarea soiului mamă. Se procedează în acest fel pentru a se ușura lucrările de procurare a polenului şi de hibridare.

Imediat după plantare se repartizează soiul mamă pe muncitoarea polenizatoare (800 – 1000 de plante).

Castrarea florilor de la soiul mamă se face când florile sunt în faza de boboc cu puţin timp înainte de a se deschide. Odată cu castrarea se face şi polenizarea. Polenizarea trebuie făcută în perioada 10-15 iunie – 25-30 iulie, între orele 10 şi 15. Producția de semințe hibride condiționate este de 80 kg/ha.

TRATAT DE LEGUMICULTURA


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *